U famosu vinu russu di tavulinu

Italia - l'eredi di Roma antica, un paese chì hà una longa storia di pruduzzione è cunsumu di vinu. Hè cresce chì a prima vigna nantu à u territoriu di l'Italia appareru circa 1000 anni prima di a Nova Era. In cunseguenza, l'enoteche hè più di trè mila anni. Duranti a prosperità di l'Imperu Rumanu, a vigna hè stata largamente in tutti l'Apenin. Ma u tempu di a prosperità passò, Roma hè falata, è a riescita di vignaghjoli hà scurdatu. In questu ghjornu, per parechji seculi, finu à u seculu XI, l'enoteche era assai di i campagnari è solu un suppliete à l'alimentariu. E solu solu da u sèculu XI cun l'alzonu di l'vignaghjolu di a tradizione, hà iniziatu à rinviviscia. Allora, u tema di u nostru articulu di u ghjornu hè "U famoso vino di tavuletta Italiana".

A seconda mità di u 15 secolo era a cunquestione Ottumanu in Europa, numerosu cunflitti militari internu è, in cunsiquenza, a distruzioni di i litii commerciali, chì di novu hà purtatu à a decadenza di l'enoteche in Italia. Duranti stu pirìudu, a pruduzzioni di vinu hè cunservatu principalmenti in monasteri è campagnari. U vinu hè statu pruduce principarmenti per vendita internu di u paese è u propiu usu.

Malgradu a varietà larga di variità di uvaghji chì anu cultivatu in Italia, à a fine di u XXu seculu, u paese avia mantinutu una tecnulugia anticu chì travaglia à vigneti è a pruduzzioni di vinu. È solu à a seconda mità di u XXu seculu, u sviluppu di l'enoteche in Italia hà intrutu in a via di crià vini per esse exportati. Oghje, i novi tecnulugii muderni anu introduttu in u paese, è com'è u risultatu, u livellu di a pruduzzioni di u vinu ha grown significativamente. Avà in a lotta per u tìtulu di u paese di u vignetu principalu, l'Italia hè diventata un cuncurrente degne à Francia. Ancu s'ellu deve esse nutatu chì u vinu rinu italià mudernu è tradiziunale - hè un pruduttu diversu.

In ogni rigioni di u paese sò i varietà propiu di uva, chì sò cultivati ​​solu in questu area. In ogni casu, a variità principali, chì pò esse cunsideratu nazionale, hè Sangiovese di u tuscanu. Una varietà caracteristica di a varietà Sangiovese hè u gustu dolce è agrì, l'aroma di boni rosse è viole di campu. Da sta varietà, u vinu russu di tavuletta cume famosa hè stata - questu hè Chianti. Pò esse simile, faciule, è pò ancu avè una durabilità, facendu custanti è vali.

U vintellu di Chianti hè dedicatu in bieti è buttigli di parechji anni prima di diventà un veru Chianti. In u nostru tempu, questa pruduttori di vinu nantu à quelle di stuzzichini. In u storariu, sottu un prucessu di trasfusione - trè volte in u primu annu, è dopu ogni sei mesi. Questa prucedura rende averà pussutu liberà u vinu di u sedimentu. In seguitu, Chianti hè stata bottillata in biberoni di spaghetti di bi litri (fissuri) cù bracciale di paglia. U braid era necessariu per a fragilità di i buttigli. Tali bottiglia sò stati cun pappulosi, prima di aghjunghjendu un oliu d'oliva à l'buttiglia. In oghji, such flaschi strisciate sò un bon albaru per i turisti.

Chianti hè divisu in dui categurie principali:

1 Normale - una categoria micca ufficiali, u vinu ùn hè micca almacenatu durante longa, hè drunusimu per duie anni dopu chì pareva nantu à u mercatu.

2 Riserva - stu vinu hè sparatu solu in i boni d'anni è per questu quì i picchioni di i più vini. Hè à esse età per almenu dui anni.

U vinu di a carta cù l'umanità hè stata per un milanariu. Parechji medici in i tempi antichi anu cunsideratu vinu utili per a salute è hà nominatu a so riceve in parechje malatie. In u nostru tempu, i scientisti accunsenu cù questa parolla di l'antichi. Per esempiu, u vinu russu hè cunsideratu cum'è u più utile per u cuntenutu di un gran numaru di tannini. Ma i scientisti è i duttori sempre parranu nantu à l'usu currettu di u vinu - per l'omi ùn hè micca più di trè vetru à ghjornu, è pè e donne solu un vetru. E sicuru, u vinu duverà esse qualità excellentu.

Chì hè u vinu da u puntu di vista di a scienza hè u 80% di l'acqua purificatu à u biologicu purificatu, di u 8 à u 15% di l'alcoolu ottinutu durante a fermentazioni, è tutte sia sia in petite dosis d'acidità organica, fructose, glucose, constituenti fenolici, sustanzi aromatique. L'olii essenziale è i tannini, esteridi, aldeidii, minerali salti, aminòcidi, proteini è vitamali, trace elements (manganese, zinc, rubidium, fluoride, vanadium, iodine, titanium, cobalt, potassium, phosphorus) huma wkoll preżenti fil- quantità.

Cumu avemu vistu in u famusu salottu rosu italiano

u vinu cuntene una gran varietà di nutrienti varietà. Ma u più impurtante hè chì ci hè una interaction di parechji elementi in questu. U trattamentu cù u vinu hè stata usata in cliniche in Auropa par casi duie seculi, è in Russia sta pratica principia à a mità di u XIX seculu. Appressu à l'adopzione di u vinu russu per prublemi cù u stomacu, anemia, beriberi. Sì una persona hà patutu di prublemi di cori, hè stata offerata vini bianchi o champagne, è si avutu pulmonite o un friddu cumuni, fù datu un vinu calatu.

Ci hè una spressione: "U primu calicunu tappetu à a sete, u sicondu - a diversioni, a terza - à u piacè, u quartu di u locu". Custa di ricurdà sempre. Dopu tuttu, ogni cosa hè bona in a moderazione, in particulari di rispettu à l'usu di u vinu.

Ci sò règule spiciale per l'usi è u almacenamiento di u famoso vino di tavuletta Italiana. Tutti i vini cresciuti sò stati guardati à certe temperatu chjinate in cilesti privati. Da quì ci sò solu à purtà à serve. U vinu pò esse sirvutu à una decanitura di vetru claru o direttamente in una buttiglia. U vinu russu "si respira un pocu" prima hè di u vetru, cusì l'buttigliera deve esse apertu una ora prima di u lunch.

À parechji platti in i vini di table, sò sirvuti. U vinu di tavuletta randa pò esse sfarenti sfumature, di sangue rosu à liccetta rosa. U vinu russu di tavulinu deve esse à a temperatura di l'ambienti o à quarchi pocu calore Se u vinu hè rosatu, in u clima caldu hè culuratu, diventenu particularmente piacevule.

I vini rossi sechi cuntenenu un zitellu di zuccaru. Dunque, prestu assistenu cù i platti principarmenti, eccula l'appetite è ombra u gustu di u platu. Sì u seguitu a regula, u vinu rossu staghjunatu hè spessu sirvutu à carne, pate, oca o ghjocu. I vini bianchi dolci sò adattati per a postre. Se ci hè u vinu russu à manca in u buttone, puderà esse messi in un locu frescu affacciatu u tapore. U fretru per u vinu ùn hè micca bè. Cusì u vinu di carta hè un pruduttu sordu è anticu. Se l'utilizanu correttu, vi farè veramente amunate.