Hè pussibule à amparà cù un interlocutore virtuale?

A reta - questu cuncettu intrinse à a nostra vita in l'anni nanta è è improbabile di esce da prestu prestu. L'Internet hè diventatu una parti integrale di a vita, travaglia, amuse, è cerca l'infurmazioni. In generale, hà digià divintatu un tipu di abitati. Addivintò una società formata, un mudellu di a società. E cumu chì a persone facenu in a societa, a ghjente cumuna.

Per cumunicà in Internet, ci sò qualessi pussibuli abbastanti. Siti di coppiu. I riti suciali, e diverse cumunità di interessu, fori, chats, blogs, diarii, donne. tutti è micca numinari. Ci hè una opinione chì a cumunicazione virtuale hè sempre superficiala è ùn ne dò una prufundità di percepzioni, ma, in u mo scusa, ùn hè micca cusì. Credu chì si una persona hà qualcosa di dì in a vita verita, serà interessante per cumunicà cun ellu in Internet.

Ma quandu ci hè una cumunicazione in a reta, appena risiste una pregunta ragiunale, pò esse risultati veri in questu, pò esse amori cun interlocutore virtuale? Sta domanda in l'era di a reta globale è i figuri risalè, pruvate à risponde.

Prima di facendu alcuna definizioni, prima di tuttu, avemu da parlà micca di a cumunicazione non-visuale, i.e. quandu ùn vedemu una persona, l'aspettu, l'espressioni facial, ie, In altri palori, ùn utilizamu micca una càmera web è altre tecniche. U nostru interlucutore hè tutte cumplèttate virtuale, u megliu vemu u so avvartarku è un certu settore di ritratti.

Allora chì hè a cumunicazione virtuale, più cà diffirinziu da altre forma di cumunicazione più familiale. In fattu, u fattu hè chì ùn vedemu micca a persona di l'interlocutore. À u primu preghjudiziu, questu hè un grande obstacle per sviluppà i sentimi per u interlocutore virtuale. Ma se ne vogliu in una vista più larga, avemu da vede chì e persone anu digià annantu à parechji milla d'anni, sò imbarcati à scrive carti trà l'altri è cumunicà in essenza, cum'è quasi praticà. Solu l'adopru per queste ùn i mette digitale di trasferimentu di dati, ma micca di carta è mail.

In a storia, ci sò parechji esempi di relazioni chì anu migliuratu principalamenti in corrispondenza, cum'è Balzac, Mayakovsky è Tsvetaeva. A so korrispondenza a ghjente leghje dopu à decennii è seculi, anche si avete capitu, sò presentati in queste littri comu interlucutori virtuale. Durante a Siconda Guerra Munniali, assai picciotti crescienu cun suldati chì eranu desconceignati à elli à u fronte, à una stonda questa persone ùn cunnoscianu micca l'altri, ma e relazioni stabilati in questu modu dopu a guerra scurdaru i purtò à cuntenuti sposi.

A sola difesa entre a cumunicazione muderna nantu à a retazione hè a rapidità di mandà missaghji. Ma mi pari chì questu factor ùn hà micca pussutu avè un impattu negativu in u sviluppu di sentimenti trà l'interlucutori.

Da quì sopratuttu, pudendu cuncludi chì in u spaziu Internet, trà interlucutori virtuale, sentimenti reale è attitudini pò esse stabilitu.

Ma sta pregunta si stu sentimentu si pò esse chjamatu amori, è chì tipu di cuntinuazione pò avè pussutu cun ellu. Se simu articuli è l'analogie cù a listessa indirizzu, dopu vede chì a sola cuntinuazione produtiva di a cumunicazione virtuale hè un veru reune.

Dopu tuttu, ùn importa micca quantu ricca di a sillabba, è boni epiteti, avemu noi in u mondu reale. È l'amore hè un sentimentu chì, anche tuttu u so efemeralità, ùn si pò esse cuntentate cù una sola correspondenza. Hè bisognu di una cumunione di realità cù a persona, hè necessariu di vedà, tocanu, senti u so pudore.

Perchè mi pari deveru chì quandu contru à a quistione, unu pò esse o ùn pò esse amatori cù un interlocutore virtuale, puderia dì chì hè pussibile, ma in modu per questu amori degenerate in quarchi cosa, deve esse traduzzione da l'uparu virtual à u veru.