Tristeza: u sensu più intellienti

Essendu scantu di sembra debbuli, spessu oculemu a nostra tristesse. Ùn vulemu micca e ùn sapianu cumu si triste. Ma hè questu sensu chì pò aiutà à cumprende ciò chì ci hè dannu à noi è di ciò chì avemu necessariu per passà in a vita più. Di tutti i nostri emozioni, a tristezza hè più difficiuli di descrizanu: ùn hè micca u dulore agutu, micca esporatu di furore è senza attaccu di scantu, chì sò faciuli di ricanuscimentu.

Eccu un sensu dulurusu, chì, sicondu Françoise Sagan, "sempre alluntanà da l'altri populi". Parechji di noi sò pitici di tristezza, per esempiu, à agressione. Sugettu aggressivu in un sensu "più onorevoli" di essiri triste, - ricordate di Arlequin è Pierrot. Tristezza hè spessu associata à l'impotenza, a debule, ùn hè micca appruvata da a società moderna è, pare, impedisce di esse successu, in a dumanda è felice. Quandu ci hè triste, vulemu intimità è silenziu, hè difficiule da pudemu cumunicà. Tristeza crea un cursu specialu per i pinsamenti è, cum'è Benedittu Spinoza hà osservatu à u 17u seculu, "dèffiri a nostra capacità di attu". À quesse mumentu, a stizza attiva stalla, davanti à noi, pare chì u cortina hè esercitu è ​​a presentazione ùn hè più largatu. È ùn ci hè nunda di più di vultà à voi stessu per pudè riflette. Da u partitu, a persona pare avveda, è hè cunsigliatu di fà qualcosa urgente. Ma hè bisognu di ritornu à a vanità di a vita? Tristeza hè u sensu intelligenti, è vi femu à leghje u nostru articulu.

"Hè triste chì a mo rilazione cù una bona persona hè deteriorata"; "Hè triste chì u megliu primu" ... Se semi stà tristu, dunque qualcosa di bonu ha spustu da a nostra vita o ùn hè micca apparse. Ùn pudemu micca averà sapendu ciò chì hè, ma grazia à a tristezza, dumandemu esta quistione: quale ci hà mancatu per cumprità di l'esistenza, per a felicità? Avemu intesu esse, prestu attente à e nostre relazioni cù u mondu. In ocasu, stu sensu si mischiau cù u sintimu, u scontinttu, l'ingerimentu hè un cocktail di "terrible mood". Ma spessu ci avemu una vinu pura di tristezza, chì ponu spone a cuscenza di a so sbagliata - cusì u so gustu hè ingrossu, astringenti, amare. In tristura senza culpabilità, un bonu bouquet di un corrente amare-salatu hè sentitu ... cumminatu cù dolcezza. Cusì hè. Quanti beddi poemi sò scritti in stu statu è chì musica! Ma invece chì a vita succèdia, hè cruel è si cacciò di u cori, u più preziosu ... Puderemu è si susciteghja u sensu per ùn scurdà micca da ciò chì perdemu, perchè hè insupportabilmente doloroso. E allura puderemu selezziunate a strada di depressione. È pudemu apre u cori è vive a nostra perdita - tuttu u sanu, à a ganda: è l'authitu, u resentimentu di a criatura abbandunata è abbannuna, è a solitude, perchè in tristura ùn puderanu aiutà. Questu ùn hè micca un modu faciliu di guarisce. Hè necessariu di decisione, u nostru propiu, assai prufunenti, in modu per umilità capunanzu. Questu hè bisognu di pacienza, è ancu di a libertà di permette di scurà per lavà è limpià a ferita. Inoltre, avemu bisognu à parte cun un sensu di culpabili: quandu, per avè avvinutu per esse, avemu da pudemu chiancià, sughjastà chì l'arma ferita hè impannuta in una manta fina è sempre dinò, ma ... hè aggradèvule.

Pi pova, ci vole à chianciallu tristi, cun cura, suecia. Un ànima chianciulà sarà incusciata da qualcosa - perchè ùn ne fate micca per a vostra ànima? Tire bleu, pigliate a tappa cun una rugna è grieve quantu a so anima l'piace. È hè maravigghiusu chì quandu tuttu cambieghja da un such a hoste per ellu stessu. Ora cù u surrisu, ghjè, scurdate di a vostra perdita. Pudete di parlà quellu, vede e ritratti. I Relazioni sò più perfetti, perchè tutti quellu hè superficial. Avà ùn puderebbe solu ricurdà, ma à travaglià un dialogu, sentate u sustegnu di quellu chì abbandunà u passatu. È sta saviezza prufonda spunta un disegnatore forte di vive, chì tutti i risentimenti à a vita si funnu. Ci voli chì ùn pò micca è ùn vole micca piglià nunda chì avemu debbutu d'amore. Tutti l'amati hè sempre cun noi. "

E se è dipresione?

Mancanza di desideri, un sensu di vacanti internu è propiu inutilità, fatigue severa, insomnio, pensioni suicidi ... Spessu, a degressioni si sviluppa com'è una reazione à una vita assai mala per un pezzu di tempu o com'è una risposta emozionale à u più gran dulore cù quale una persona ùn pò micca capisce. E anchi la cundizione principale per a depressione hè di abbandunà è ùn permettenu micca esse tristatu di ciò chì succede. Oghje, più e più europei si ricusanu di piglià antidipresianti, per ùn avè periscenu a depressione, ma cumu per sèntziu e so dumande. Mi piace a mo vita? Perchè stà tenendu una bad attitude per tantu? Perchè campà sì persu perchè quelli ami? A capacità di sperienzià a tristezza, u dispramentu, l'ochju drittu veramente significa chì ci sò i pani viventi. Contrariu à tuttu.