Biografia di l'attore Leonid Bykov

A biografia di l'attore in u 12 di dicembre di u 1928. L'ucraini basta sò cunzidirati à Leonid Bykov u so orgogliu, perchè era natu in u paesi di Znamensky, chì era in a regione Donetsk. Per quessa, a biografia di Bykov hà iniziatu com'è una storia di un zitellu ruinicu tipicu chì hà vintu i so sònnii. A strada, se u so sonnu di zitiddina avia fattu realità, ùn avete micca avè a biografia di l'actor Leonid Bykov, ma a biografia di u pace Leonid Bykov.

Per Leonidas in a so zitiddina, era assai impurtante per addivintà un pilotu. Ma Bykov hà avutu crescita e apparenza impurtanti. Probabili forsi, avemu furtunatu chì questu era u casu cù a biografia di l'actor Leonid Bykov. Quale sapiulu chì succidia si u futuru attore hè stata riesciuta à u fronte in u 1943. Forsi a so biografia hè stata diversa, o ùn avete micca sviluppatu à tuttu. À quellu tempu a famiglia Peruvò era in evacuazione, in Barnaul. U zitellu lietgnu chì avia divuit'anni è volia à andà in l'scola di u volu, ma per u crescita è l'apparenza di Leonid s'impunna immediatamenti.

Per un longu tempu per un futuru attore, u scopu di diventà un pilotu era solu una obsessione. A so biografia compresi u fattu chì dopu à a guerra Leonid sò sempre in a scola di vola, ma ùn hà studiatu per quà più di un mesi. È ùn era micca un fattu un mal performance. Hè solu chì i maestri eranu chì Leonid ùn vulia micca chì quellu chì u pilotu ùn pò esse micca un omu cun altru di centu è trenta seises centimetri.

Dopu à Bykov s'hè avvistatu chì ùn avia micca esse un pilotu, u zitellu dicidiu di sceglie a carriera di l'attore. Ingresu à l'Escuela d'Attorii di Kiev è era impussìbule di passà a cuncurrenza. Ambitiche è fieru, Leonid ùn vulia micca tornatu a casa. Iddu imagineghja chì i so cunniscini ridiculeanu è sera u so core. Allora u chinu andò à Kharkov è hà pruvatu à intrinu in u teatru. Hè cuscinu, ellu stava attraversu u destinatu, spiciarmenti micca sperendu chì ellu riceve. Ma però, Bykov hè struitu in u primu annu di l'institutu, postu chì tutti i maestri di a cumissiona eranu assai fistini cun stu ghjovanu.

Doppu avennu graduatu di l'istitutu di teatru di guasgi deci anni, Leonid hà travagliatu in u Teatru Kharkiv, chjamatu dopu à Shevchenko.

Leonid hà principiatu à filmà in u 1952. U so primu rolu cunnisciutu era u rolu di Petit in The Tamer Tiger. Questa film hè prestu prestu pupulari à i spettori sòvichi. Parechje simpatìziu cù u genaru, amantatu Petya, chì deve esse solu u megliu amicu per a picciutta, chì avia assai amatu. A prussima film fù u ritrattu "Maxim Perepelitsa". Eccu Leonid hà ghjucatu u rolu principali, vincennu l'amore universale di l'audience. Hà jugatu u rolu di un ghjovanu ghjovanu chì sapi cumu per esse fora di ogni prublema, si tratta a vita cun facilmente è amori. In ogni casu, in situ situ gravi, ùn rinuncia micca è trova un modu. Bykov hà sapitu cumu toccu i roles cumic è tràggicu. Dunque, se u pussibule, hà pruvatu à scelta diverse caratteri, perch'ellu ùn era micca perciatu cum'è un attore chì sempre porta una mascara. Hè per quessa Leonid hà statu capacitu per esse rializatu da parechji bandei è facenu chì tutti i telespettanti sentenu amori per ellu.

In l'annata sittanta, Bykov hà principiatu à pruvà com'è direttore. Perchè ellu ancu a so mòglia è à i zitelli di Kharkov è si n'andò in Leningrad. Ci era questu chì hà datu l'oppurtunità di fà filmi. Di sicuru, i primi articuli ùn anu micca brillanti, ma prestu Leonid apertu u so talentu com'è direttore. Hà filmatu assai maraviglii, chì parechji spettori puderianu apprezzà. E venutu l'anni di tranquillità. Bykov hà tornatu à Ucrania, ma ùn hà principiatu per esse l'oghje. Ùn vulia micca di sparà. Leonid cuminciau a essiri disappunitu in u cine. Paria ancu chì a maiò parte di i filmi sò falsi è interessanti, ùn anu micca artu, solu un desideriu di sparà qualchissia chì l'autorità volenu. Leonid hà vistu quante attori di u teatru, da studi di film, chì ellu admirava. Per Bykov hà un veru colpu, perchè Ghjesù hà piace à u teatru è di u cinema, cumu i vulissi è vede, si cumincianu à fracciate. Stu frustrà l'attore. U purtonu in a depressione. Questa scappava finu à u mumentu chì Bykov hà iniziatu a filminazione di u filmu "Certi vieux ci sò vendu à battaglia". Hè stata sta foto chì diventò u più amatu è più memorable per i cinéjote. Ghjè in sopra a so chiancenti per tutti i ghjinirazioni in u ghjornu di a Vittoria. Questa film hè tornata l'occasione di glurificà i piloti chì Bykov hà apprezzatu. Hà fattu tuttu à sta stampa surtia nantu à e pantalone. Ancu u fattu chì, in un certu tempu, era cunsideratu micca heroicu. Vulianu chjardu u fucili e assai più, Leonid hà sappiutu sguassà questa maestra, ghjucatu unu di i roli principali in questu. L'squatra di cantu guidata da u Captain Titarenko vincìu u cori di assicurà tutte l'especettori. In menu di sei mesi, a film hè veduta da cinquanta-quatre milioni di persone. À quellu tempu, era una big box office. A ghjente era canta capricci di scuru, chianciva à Romeo è altri caratteri, chì a so vita ghjovana era cusì più veloce è imprevistata per a guerra.

Un'altru travagliu diritticu di Bykov hè statu un'altra filmu di a guerra - "Aty-bata, i soldati eranu caminari". Questa film hè ancu ricunnisciutu à l'audienza. Ma, era nantu à u sparizioni di sta stampa chì Leonid avia u so primu attaccamentu di u core. U fattu hè chì Bykov hà assai preoccupatu da i so film, per u fattu chì micca tuttu permessa di parlà, per u fattu chì l'altri idee ùn puderanu micca esse implementatu. Di sicuru, era cuntentu di triunfichi è premia, ma ellu, a maiò parte di tutti, volia solu chì l'audièntu diventa, annunzendu i so quadri.

U secunnu attaccamentu in Biòvicu hè duvutu à u fattu chì u so figliolu era in a storia cun un rottu di una joinery. Ma doppu questu, Bykov hà sempre recuperatu. A so vita hè statu livata per un accidenti di car. L'attore è u dirittore ghjera cinquanta anni. Era una veramente terribili combinazione di circustanze chì hà pigliatu un genius man.

À u funerali, Bykov, cum'ellu dumandò in a so vulintà, ùn chiancía. Solu "cut in" a "pelle scura", per l'ultima volta, per u Maestru.