Biografia di Vladimir Vysotsky, u so travagliu

Vladimir Vysotsky sapi tuttu. Creatività Vysotsky - hè u fundiu d'oru di a nostra musica. Biografia Vysotsky - una storia di un omu forte è sàviu, un geniusu veru, chì era sempre in a so opinione. Biografia di Vladimir Vysotsky, u so travagliu hè interessante per parechji generazioni. A persone sempre à sente u so travagliu. Quelli chì anu più viejo, littiralamenti hà criscenu nantu à i canzoni di Vysotsky. A nova generazione hè ancu interessatu da a biografia di Vladimir Vysotsky, u so travagliu. Questu ùn hè micca surprisante, perchè a musica di Vysotsky, i so testi pò piglià nimu. A criatività di questu omu hè cusì cusutu, cusì bella chì solu e persone limitata ùn pò micca apprezzà. Era sempre assai impurtante per Vladimir per attruvarlu à i cori di u populu. A so biografia hè riflette in qualcosa di i canzoni. Per Vladimir, ogni una dî so canti era una parte di l'anima. Hè per quessa chì a so biografia hè cusì faciule per leghje in e fili è nota.

A zitiddina di Vladimir Vysotsky fu fattu in Mosca. Ellu cantò à questu in una di i so canti - "A Baladà di a zitella". I so parenti divurtu, avè vintu in matrimoniu per sulu cinque anni. Allora u babbu è a mamma avia secondi sposi. Durante a guerra, Vladimir era in evacuazione, in l'Urali, è dopu a guerra vinni cun u so babbu, chì avia u rangu di ufficiali, in Germania. Stu piriudu di a vita era tuttu diferenze da quellu di altri parechji. Volodya li piacia à viglia cù u so babbu è a matrizzia. Con elli, u zitellu avia una bona relazione. Ma pudia turnà à Mosca, à a so mamma è u padru. Cù u so patronu, ùn hà micca ottenevolu bè, perchè ùn pruvò micca di stà in casa per un pezzu. Di sicuru, à e carrughji di Mosca, si ncuntrau cù i zitelli lucernati chì anu piace à cantà e cegonate scritte per a chitarra. Questu volonta esaminà a so ghjucà nantu à stu strumentu musicali.

Ma, ingannavanu à ghjucà a guitare in i yards, Volodya anu avutu altre passione. Per esempiu, quandu un paese era in u dicimu gradu, hà felice andò per un club di dramma. Ancu sè, accuminciò a pinsà di diventà un attore. Ma, dopu un bon riflessu, Vysotsky intrinu in l'urganizazione è l'istitutu di cultura. In ogni casu, u zitellu hà prestu rializatu chì ùn era micca per ellu. A vigiglia di l'annu hà fattu scrive per un pezzu assai cun un amicu, è poi l'abbraru, digià preparatu, cù tinta, è disse chì ellu ùn vulia più di fà. Hè bisognu à entre u teatru. Prestu Vysotsky intrì in a scola cum'è Nemirovich-Danchenko, chì hà travagliatu sottu u Teatro Artu di Mosca.

Se parlebbiammu nantu à a vita persunale di u bard, finu à ancu in u primu annu, perchè cun Izoy Zhukova, chì hà prestu prestu si maritò.

Quandu Vysotsky hà studiatu in u so terzu annu, a so prima teste di filmea hà realizatu. U zitellu hà fattu un rolu episodicu in u filmu "Peers". Inoltre, Vysotsky principia à intervene à a canzona di l'autore. Tuttu si principiò cun un amicu cun l'opara di Bulat Okudzhava. Ellu cunzidìa Okudzhava un metru, u so mentore in vita creativa è parechji anni dopu dedicò una di e so canzone per ellu. In ogni modu, à u principiu di a so crìtica creativa, Vladimir hà scrittu testi in u stilu di "romanza di a patiu". Cusì, i amichi ùn sò micca particularmente seriu cù u so travagliu. Invece, Vysotsky ùn hè micca offisu per elli. Ellu cunzidirau e so primi canzoni sò spettamente entretenimentu è ùn hà micca travagliatu nantu à elli. U primu capitu era a canzone "Submarine". U so amicu vicinu, Igor Kokhanovsky, hà dettu chì sta canzone era u principiu per u so travagliu creatu seriu, seriu.

Quandu Vysotsky cumpritò i so studii, hà travagliatu in u Teatru Pushkin, è dopu à u Teatro di Miniatures. À quellu tempu hà avutu rodi episodichi o rolli in esterni. Dunque, Vladimir ùn pudia riesce u gattivu stimatu da u ghjocu in u teatru. È solu dopu avè u Teatro in Taganka, Vladimir hà truvatu u so postu. Hà jugatu assai di i caratteristi più diversi, brillanti, caratteristiche è interessanti. U publicu caderu in amori cù un attore talentu è hà vistutu i realizazioni cù a so participazione.

Ma in questu Vysotsky di u teatru ùn era micca travagliatu tutte e totu. A cosa hè chì era assai piazzatu da u direttore Yuri Lyubimov per u so talentu è l'amori di u teatru. Ma tanti culleghi ùn capìanu micca i veri razzii o solu invevanu. Per quessa, dissolenu constantemente diverse rumori, tufate intrigue detras-scena. Solu l'amici di Vysotsky, Zolotukhin, Demidova è Filatov sempre appughjatu è ùn mai cridianu rumuri è chiaradi.

In u 1961, Vysotsky hà ghjucatu u primu rolu di u cinema, chì era nutatu è appruvatu da u publicu. Hà stella in a film "Prughjettate di Dima Gorin". À quellu tempu Vysotsky sprimi cù a so prima moglie è partiu di a capitale. A Vysotsky hà scontru à a so secunna moglie. Addivintò Lyudmila Abramiova. Era da u matrimoniu cù sta donna chì Vladimir partiu i figlioli d'Arkady è Nikita. À u stessu tempu, u travagliu di Vysotsky addivintò più è più populari. À u primu so canti eranu cantati solu in a capitale. Dopu ad avè scrittu in parechje cità. Ma i so canzoni anu sempre bellu stupidu. In più, Vladimir hà scritte micca sottu u so nomu stessu, ma sottu un seconde Sergei Kulishov.

U veru successu à Vysotsky, cum'è un attore, hè stata in u 1967. Fù cusì hè starratu in a pelicula "Vertical". Inoltre, Vladimir hà scrittu assai canzoni per u film, chì hè prestu in l'amore di u populu è sò cunnisciuti è populari à questu ghjornu.

À u stessu tempu, Vysotsky hà scontru à a so terza sposa - Marina Vlady. Vidia a film cù ella è hà cundottu in amore. Dopu avè amici, l'omu anu da decisu chì ùn la mancava di fà vede in ogni locu. E successu. Se stanu nzemmula finu à l'ultimu ghjornu. Marina sempre pruvatu à aiutà, per dà l'occasione di vita di felicità.

Vladimir Vysotsky hà sempri esposta u prublemi di quellu tempu, ùn era micca teme parlà micca in l'orella. Hè per quessa chì l'annu l'autorità trattanu tuttu u pitrulu, ùn danu micca una film. Ma, cunvirsu, Vladimir hà capaci di ghjucà u so rolu più vivu - Gleb Zhiglov in "U locu di cunnessione pò esse cambiatu".

Vladimir Vysotsky falleu u 25 di Luglio 1980. À u so funerale hà vinutu a capitale sana, ancu s'ellu ùn anu publicità u ghjuntu. Ma a ghjente ricanusciu è si n'andò à dicenu l'adiu per un omu chì s'hè ghjuntu in tutti un era, chì hà parlatu di ciò chì l'altri anu silenziu. Chì divintonu per parechji un maestru è un mentor. Quellu chì ùn hè mai temutu di campà per vera.