Uvellu strangeru: cumu accade?

Avia nutatu subitu. In u parcu, disegnatu in l'ombreghje à l'aghjunghje, questa figura grisa pocu quasi quì à u centru di u cloverete parevanu un pocu di pedestal, cum'è un pioneer di ghiaccio. Solu questu ùn aghju salutatu, ma ... hà sintitu i fiorite. Per un momentu, chjuderaghju i so ochji, hà fattu una ghjucatu vicinu à ellu, tutta bianca, cù un arricatu fuciliu nantu à i so capelli richi. In manu di sovochok cun bucket, sandali chjaru nantu à i so gammi ... A zitella salta, retrocede à ella, alloghju u so sonicu, perch'ellu vulia aghjunghje, cuddle, petite à tuttu ... Dopu ... Assicurò cun forza di sicuru chì u so figliolu, era natu, era più di anni. E, in generale, ùn era micca cunnisciutu se era una picciotta.

U duttore chì l'hà avutu l'avversu, solu escepticismu scetticu di a so dumanda: "E quale hè impurtanza ora. Avanzamente era necessariu pensà ".
Dopu à u muru di l'hospitalu glovaccu, hà pirdutu a durità, in i so ochji era ancu un salvatore da un prublema dolorosa. Iè, è a mo mamma hà avà lasciatu. È nimu cunghjuntarà. Nimu ùn saperà nunda. Ancu Kolka, chì hà amatu assai, ma circa u casanu è ùn ùn strangola.
Doppu a notte, parlava subitu, dopu à u ritornu di l'esercitu. Sapiu chì staju aspittendu veramente. Sutta i chiancizii amici, i parenti "amargamenti" sussurate à l'aricchia: "Avemu avemu un bundle di i ziteddi, seranu cusì belli comu"! E nunda li succideva cù i ziteddi, ùn importa ciò ch'elli anu pruvatu. Dopu qualchì tempu, capiscia chì un altru tentativu era feroce, hà stabilitu à ellu a verità tutte in corori, dìssenu, hè culpè. Ancu reculse da ella: "Chì site? Cumu pudete? Pensu veramente ... "E chì esattamente, è ùn finite, solu u so facciutu s'oscurò.

Nantu chì solu ospitisti ùn hà micca mancu avutu finu à ch'elli eranu spessu di spiegà: hè tutte in vain, ùn si pò micca avè i zitelli. Quella notte, primu manghjonu forte è chiancianu. E dopu, cuglitrerie e cenni per u pirdunu, ammuccienu i so ochji fughjiti ...
- Tia! Move la piera, site nantu à u foglie d'ochji, "a voce di u zitellu si spiccò i so pinsamenti.
A lu bancu era quì u stessu figliolu è hà pruvatu à sguillà da u so talianu una foglia d'arce. Above, pareva un pocu gnome, solu micca festivu, perchè da sottu à l'arbre, invece, un tipu di grisgiu, cum'è si ne surgenu novu da a muntagna, chì, com'è solitu, cum'è l'ananas, avianu a chinu, respiru u polu è scuru.
E facciate facianu sbagliati, ma bella, cum'è chì a natura volissi falla li megliu, ma quarchi cosa impeditu: labbra fissima, tag quartzina, occhi blu, senza un surrisu, l'ochji. "Little Gavroche" hà pensatu, è hà dumandatu solu:
- Chì avete fattu in u lettu di fiore?
Sìzzò un saccu di fiori, forti adduzzati cù dete mani:
- I fiori cullucati, sò belli. Solu, dispiace, morsi vicinu. Fulghjennite sò megliu, ponu allughjà tutti i mura. Tracesi u ferru è paste. Allora sarà lume in a stanza, cum'è quì. E finu à a primavera. Ti piace a primavera?

Hè straggiata per spalle.
- E ùn aghju micca. Hè scuperta d 'una manera. I love autumn, assai, assai. Accumenza cù una festa grande - Jurnu di Miner. Allora u più pudore pò esse riunificatu! E me mamma ghjurò menu.
Ella intentò imaginate chì cumu puderebbenu aghjunghje elli, ma ùn specificheghja, cù altri l'ochji vistu u corpu finu, i vrazzi, cum'è e volu, a so apetta entera, cum'è un pappagallo grisa suttastanti.
"Vulete una cookie?" - Aperta u borsu, hà trattatu cù cunfetti ch'hè stufa nantu à a vigilia, chì tutti vantanu in u so dipartimentu.
"Uh-huh", disse: saccu parechji pezzi in a so bocca. "Sò ora", è curria à u listinu stessu. Nadergav, un altru ramu chjaru, ma cumu una scola, l'hà pusatu vicinu à ella nantu à u bancu è volte più nantu à a borsa.
Dàtene un sandwich è u restu di a cola, hà pensatu chì rapidamente u zitellu era di respira, è e so pècure eranu cusì palla. Un omu triste.
À un pocu tempu si truvò appacizzatu vicinu à mè, parlendu di picculi: l'arriciu di fiori in l'estiu, è fede - cù l'arburi. U fattu chì si un giritulu si move in una bicyclette, si stalla in diverse direzzione. Un erizo pò trapassà u pneumàticu più duru. Allora scraccià u ghjinochju, uttene un respiru seriu:
"Sò bè è amori", e sunnò. Sona borrava quarchi cosa aspetta in u so fàccia, fighjà da l'internu è spiritualizà.

Pruvvidiva mentri un renti cun "a so picciutta". U so core cascò, è ùn pudia più cunffrinu di ghjucà à u zitellu.
"Ti scantariate un zitellu", a voce interna intervene soberly. "Ùn vi scurdate di qualcunu di criaturu". Paria chì senti quarchi cosa, calmau, è, affinchendu à quellu chì hà dettu a foglia d'ardi, hà cambiatu in modu di "you": "
- Quì ci vaiu. Ùn aghju micca impurtante. Hè cusì bè chì ti, è sapi sapi chì vulete. Hè facilitu di verificà. Hè necessariu di tirallu di u bagnu è observate.
Idda imaginate chì questa splinter di u vaghjimu u passiu una goccia cascata in u terra. È dinò - u zitellu, perch'ellu persighjatu bè, cum'è nantu à l'ale, à u quintu pianu. È a via chì a so voce sonorous smasera u silenziu mortu in u so appartamentu.
"Cù u so nome?" - vulia dumandà, ma ùn avia u tempu. Un scrusciu rossu chjamatu u nome:
"Sasha, voi, duv'è tù avete perde? Chì hà dettu per voi fà? E voi? Una donna si avvicinò à a alley. Mamma (chì altru puderà pruvucalli fora di u tribunale cum'è ecunomicu?) Continuò a murmuriati disconcertemente, senza avè avutu notu u so gustu culpèvule. Trascendere da mano à manu un saccu scundutu da quale u ciucciu di i fiammi vaccini prutittiti, un impastatu in un pappu oiled, una pagnotta è un munzunu di pilone, ci fici e suspiru:
"Probabili forse stanchi di voi, donna, à morte". Hè cum'è un Velcro, aghjettendu à ognunu. Per sempre ellu in un locu, avvalutu. E senza migrazzioni, ci hà dumandatu à l'affari cum'è:
"Ùn avete vistu micca e vacche buffuni?" Probabilmente, Makarych cuntrastu, u cumercianu hè malevutu. Casu ùn vai micca, ma junci in ogni locu, a versione di parechji ...

I labbra trembili di u zitellu amaru chì ùn puderebbenu restringia i so là. Sguassà cù u so nasu, Ghjesù detti a so mamma una crosta crosta nantu à u palma sfucata.
"Quante volte hà dettu, ùn dumandassi micca!" - Sta frasa sonava cun such anguish chì a donna nantu à u panchina involontantamenti s'appoghja, aspittendu u sonu di l'influenza. Ma chì ùn avianu micca. A mamma, inagriccià u stessu Korzhik, trascingiò u so figliolu da a manu, vagamenti malignu, è dumandendu di novu in corruzza: "Avete vistu sottu à l'arburi?
E in a urn? Signore, bè, perchè per mè un tali punizioni, perchè averia mutu ".
Quand'edda abbia i so ochji, u campu era vacanti. Un gustu in ventu inespettatu chjude u bouquetu cullucatu da u zitellu annantu à u bancu è si sparghjini fiori nantu à a strada, cum'è se dopu una prucissioni funeraria. Ellu s'arrizzò è andò in a stanza vicinu, appuntamentendu i so labbra è a so ànima in un altru ghjelu. E quandu e porte di l'autobusimu apertu, hà autenticamente isulatu e so dete, è visti chì a foglia chì l'avia dettu dipinta in un ochju è vistutu cum'è un fucinettu amarillo cruncheru.
U ghjovanu bustere-trainee, aspittava per esse appena ch'è devu, è, senza aspittà, corse u carru, cunfunniendu è maravigliate à sè stessu nantu à a stranizza di u passageru: "A chjesa histèrica hè chianci per nisuna mutivazione. Probabilmente, dopu una lettara sarà scritta ... "