U dannu di i succhiuzzi

Eccu una scena strada tipica. Lively parenti parenti, è a prossima di u zitellu hè sipatu di tuttu ciò chì succede. Ci sò e mani, hè salvu, ma micca in u campu di u so interessi. Hè nantu à a so propiu. E anchi si u zitellu hà digià dùie o quattru trè anni d'anni, facianu culpandule un pezzu. A so espressione hè, com'è regula, indifferenti. E prubabilmente, assai poveri ùn anu persu ch'ellu sia a ragiunata di sta inzuccheria à primu vistu in un pacificu innocuu.

Sì, u zitellu hà bisognu à chjappà. Ancu chinu, ellu po contru à spiegà i so labbra. Tali muvimenti di sucacciu apaciu è fatevi u zitellu, è ellu s'innaborda rapidamenti. Ci hè avvistata per un bellu pezzu per i nostri averi grandani. Dopu tuttu, in u duminiu è in a pruduzzioni, spessu anu da piglià ancu i nascuti cun elli. U zitellu dumandava l'attinzioni, chianciva, preoccupatu, sciapte a so mamma da u travagliu. E, per appughjà nantu à u zitellu, ella, doppu avìsciatu u pane centu in un pudutu, calafricava literalmente a bocca di u babbu cun ella.

U ghjornu, cù a dote di un nevicatu, u chitru hè sempre acquista. Bello, mudernu, resta in parechje modi a "gag" di a missa. Dopu à u ritornu di l'ospitalità di maternità, scappatu quellu di u so fondu di u so appartamentu, a mamma prima di tutti dà u zitellu un chitimperu. E ùn era micca sapendu quale puderia esse.

Prima di tuttu, in i zitelli, chì constantemente mantene un pezzu in a so bocca, u riflittura di sucazione disminuye - è ùn hè micca difficiule d'avessà ciò chì pò assicutà. À quellu tempu di a ghjente sughjettu, u zitellu, sbulicatu da u succorsu cuntinuu di u chupitru, hà da esse capricciusu, quandu a mamma li dà un pettu - si chjina per un bellu tempo è rintramente, è pò ancu fà rende a pene in tuttu.

Ammintazione alarmata, teme chì u zitellu sughjurnate di famiglia, offre dinò un buttore cù un chupitè - è u zitellu annunzzia ghjustu da eddu. Per suprattuttu, perchè in questu casu, u latti quasi da gravità cascà in bocca! E una settimana o duie dopu, a mamma senza sapè ùn serà micca pussibule di forza à u zitellu à piglià u pettu. "L'abbandunò!" - Ella scena à i so amichi. Ma ùn solu per ellu ... cù a so tortu ...

U effettu indemne di u pughjenu hè ancu manifestatu in u fattu chì quandu un zitellu piace un chupitate, ellu s'agitava involuntàvule è l'aria. Hè per quessa, freqüenti "spargugliatu" burpiti, disturbi, còlicii intestinali. L'affare constante di un chipite pò arruvinà a muccuna di zitellu.

Dà un puntu di vista ienicu, u danu di u caprettu pò esse enormi. Quale hè di noi chì ùn hà micca vistu cum'è una mamma o un pai paiate un chipmunieru da u pianu, autumàticu à ghjustu è travagliu mecànicu in a bocca di un zitellu. Ciò una frivoltà impensable! Molteri microbichi vivi in ​​a bocca umana, a più frecuentement streptococci è staphylococci. U corpu di un adultu hè assai resistente à elle, è per ellu ùn anu micca representatu un periculu particular, è in un zitedru stu microbicu pò causà malatie severi. U picciottu di i zitelli anu spessu cù i so bòcciuli, pusendu nantu à u paviu, in terra è in novu in bocca ... E da quì i paisani sò surprised perchè i so figlioli sò spedizione.

In ogni modu, u periculu principalu di i bumbardimenti si trova in u pussibule dentru di u sviluppu mentale di u zitellu. U rifrettu chirurgu hè dominante in u zitellu, perchè a nutrimenta hè a guaranzia principali di a vita di u zitellu. È questu rifugiu hè cusì forte chì pò restriisce altre tipe d'attività di u ghjudiziu, è ancu à un certu puntu suprime l'attività di u mutore.

U boiucci distrae l'attenzione di u zitellu da ogni impresione di u mondu esternu. Ti ricùardi di a scena cu cui avemu principiatu a nostra conversazione? Avà, mi pensu, hè diventatu chistu chì u zitellu hè tantu indiferente à tuttu u circondu. Ma per un pezzu ogni momentu di vita senza esaguerazioni hè una apertura. Distraitu a so attenza à u pico, pare avemu fattu un velu invisibili trà ellu è u mondu esternu ...

Ogni ugnissimu nurmale hà un vocabulariu definitivu durante un annu, è principia à pridà a primi parolle. I stissi figlioli, chì sempre avè un capezzolo in a so bocca, ùn fate micca fà di parlà. Se à questa ora ùn mancariarè u zitellu da u capezzolu, pudemu avè predichendu cunfidendu chì u sviluppu di u parlà è di l'intelligenza serà prestu.

Di sicuru, ùn pò micca dà i pruglie incondizuliali. Se u zitellu hè nervu, faciule e cume ecciteghja, reabilite micca bè in parechji stimuli esterni - aduprà stu zitellu à dorme, hè permissibile dà un chipre, cù a so aiutu, pò à pudè assicurà à u zingzu malatu. Ma ùn avete micca abusu.

Hè cresce assai chì un zitellu deve bisognu di un chitimperu, quandu i so denti si tacchinu - ma hè megliu d'utilizà un aneddu speciale per questu. Ai aiutanu à sullivà a pruvazione in i cammelli, è ùn fate micca un rifarenggiu.

In generale, un pacificu hè spessu permessu di calmà u zitellu. Ma u zitellu ùn hè più vechja di un annu è solu in moments di a necessità estrema. E dopu à un annu, ci hè necessariu di scantallu gradualmenti u zitellu da u pezzu, distractendu è cambià a so attenzione à altri oggetti.